perechea asta de chiloţi pe care o porţi doar tu

dar de care alţii au tras mereu cu dinţii

până când la un moment dat

unii mai lacomi

au reuşit să te dezbrace

neştiind de fapt că tu doar tu

i-ai lăsat să te descheie la fermoar

din generozitate sufletească

perechea asta de chiloţi pe care o simţi doar tu

şi la care toţi nesimţiţii vor să aibă consimţământ

să tragă-n tine cu armele lor inofensive

dar folositoare ţie

drept creanţă

perechea asta de chiloţi pe care o coşi doar tu

după ce alţii au reuşit să o găurească

cu gândurile lor perverse

de sfredelit visuri şi speranţe

fără să bănuiască

cât de mixer sunt pulpele tale

eu le-aş spune sinapse

perechea asta de chiloţi pe care o ascunzi doar tu

în timp ce toţi ceilalţi vor să se mândrească(mânjească)

cu ea şi pe dos şi pe faţă

până se va rupe de tot şi se va face zdrenţe

în final toţi vor zice ce eşti - o zdreanţă

şi vor rămâne franjuri şi-apoi un petec

o iluzie

doar un fum va rămâne

acolo unde toţi vor să cârpească

sentimente

perechea asta de chiloţi pe care o speli doar tu

în timp ce muştele din jurul tău se întreabă

de ce s-au născut într-o lume aşa de rahat

şi tu eşti aşa de pură

aşa de poezie