mais c`est dans la tendresse d`une première pluie
que nous mourrons
Marie-Claire Blais

inima-mi bate în ritmul unui cortegiu funebru
merg pe aceeași stradă
același drum spre casă cu scleroză în plăci
undeva, departe, se aude un cântec de jale
soarele mort
soarele mort și păsări stau de priveghi

ce lume este asta îmbrăcată cu haina pe dos
ce lume este asta în care timpul
învață să meargă în cârje
ce lume este asta în care nevoia de somn
este nevoia vitală de a muri o dată pe zi
vise, ce vise străine mai bat la porțile întredeschise
ce cuvinte, ce cuvinte, domnule poet
inima mea se umple de frumusețea unor cuvinte
la fel cum coșciugul se umple
de frumusețea unui mort

merg pe aceeași stradă
același drum spre casă cu scleroză în plăci