specimenul ăsta e atât de adâncit în el
ochii voștri ciclopici foarfecă întreit ghearele gândurilor
structurați polifemul în politețuri nebănuite și nu
zice gura voastră la unisonul dezbaterii
noi nu emitem judecăți de valoare noi pardosim înțelegerea cu o părere sau alta
călcăm apoi hotărât în concluzie
o smucim o pasăm celuilalt o modelăm trinitar
și nu
glasul tău să mai gâfâie pe aci ostenit altădată
polifem nu și-a băut încă ceaiul de dimineață
sau cafeaua accepției ori mai știu ce lichid învigorător și poznaș
într-atât încât să dubleze ciclopismului semeția privirii
odiseu se scurge din peșteră cu țepușa în mână
și adoarme viclean tolănit sub dezbateri
întreitul ciclop încă urlă negații din vederea-i zdrobită