De ce doar moartea ne unește?
Prinzându-ne în al ei clește -
Egali suntem atunci cu toții,
Neputincioși în fața morții.

De ce atunci pe patul morții,
Când te atinge raza nopții,
Spui adevăruri ce-ai ascuns
În sufletu-ți de nepătruns?

De ce la-nmormântări ades,
Dușmani, chiar prieteni mai ales,
Te plâng și te vorbesc de bine,
Aceeași ce bârfeau de tine?

De ce doar moarte ne unește?
Iar viața ta ți-o veștejește
Dușmani, chiar prieteni mai ades -
Ce au din viața-ți de ales?