agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1771 .



locuim aceeași boală
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Naida Nalore ]

2008-10-16  |     | 



așa cum ești azi
tristă și lăsând câte un gol în fiecare imagine pe care vrei să o prinzi
știi, exact așa, în poziția asta de arlechin concediat semeni cu mine
dar nu, să nu crezi că suntem trase la xerox sau ceva
suntem copii dar cu accentul pus invers și ne aflăm pe acceași față a unei radiografii deci
semăn cu tine și semăn regrete pe care le scot dintr-o cutie de medicamente mare cât toate zilele
prin care am trecut și atât
nu lipesc stetoscopul pe frunțile oamenilor nici plăcuțe de identificare pe unghii
pentru că nu ne confundă nimeni nu ne recunoște nimeni deși semănăm ca și cum am locui acceași inimă
vorbim la telefon atât cât să te aud respirând cât să mă aud recitând o poezie pe care să o las frântă la jumătate
nu mai e timp nu nu telefonul începe să vorbească singur să se certe cu toți vecinii
eu îmi continui mersul sacadat printre atrii și ventricule mai șterg praful mai mut sentimentele de colo colo
găsesc flori presate și mi le dăruiesc privesc pe ferestră mă urc încălțată pe canapea
lipesc abțibilduri pe pereți și scrijelesc podeaua cu vorbe amețite
ar fi o tăcere de mormânt dacă telefonul nu ar bolborosi încontinuu până să mă aud
da suntem multumiti este destul de încăpătoare locuința asta
păcat că nu are hol și oamenii din ea nu se întâlnesc niciodată
ar trebui să ieșim pe fereastră dar asta înseamnă să trișezi și noi nu suntem obișnuiți
trage perdelele-neapărat albe-nu mă simt chiar bine și vreau să se transforme inima
într-o cameră de spital
am o boală incurabilă știu de aceea stau închisă în mine
dar nu vă speriați s-ar putea să nu aveti nimic sau să aveți cu totul altceva
mă supără telefonul te rog vorbește tu ca să tacă
eu o să fac un rezumat anemic al zilelor de ieri și o să-l povestesc în gând în timp ce degetele vor bate ritmul descrescător trei doi unu
și tăcerea se așează lângă
îmi pune o mână pe frunte nu am febră dar o contagiez nu mai poate să plece îi e milă de mine
de ce scâncești între secunde nu sunt muribundă dar
nu mai pot să-mi susțin umerii
construiește o ușă mi s-a recomandat ieșirea la aer


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!