sunt singur, doamne, țintuit aici,
cu spectrul morții dinaintea mea,
și încerc să cred, cu voia ta,
că nu e mare lucru să te stingi.

privesc în cer cu ochii triști
și aștept sfârșit fără sfârșit,
și mă gândesc la tot ce a fost,
le ce-am urât și ce-am iubit.

văd răsăritul și apusul
și tot ce mișcă-n jurul meu,
văd tot ce e și nu sunt eu,
văd împlinindu-se firescul.

și aștept să mă cuprindă deznădejdea
cu gândul la clipa ce-o să vine,
pentru că știu că nu e drum de întors,
și că nu te înduri de mine.

rămâi cu bine tatăl meu,
rămâi cu bine mama mea,
nenorocirea voastră, nenorocirea mea,
sfârșitul vostru, sfârșitul meu.

rămâi cu bine destin stupid,
care faci și desfaci lumea,
și visul meu de-o viață care nu te-ai împlinit...
rămâi cu bine viața mea.