trece umbră grea brumar
pas desțelenit din jar
țurțure în ochi lumină
strecurată-n ciur de tină
cercuită-n arămiul
unde-și leagănă târziul

mai adastă ceas de-o ploaie
să-mi torc liniștea-n odaie
mai rămâi preț de-un avânt
să-ți cos haină din cuvânt
borangic de toamnă dalbă
să mă-nșir cerului salbă
spulberată norului
pleavă-n pieptul dorului

hei cum trece cum se duce
pieritoare-n lemn de cruce
și mă lasă grea strigării
și sămânță crudă zării.