nu te poți scălda de două ori în undele aceleași ape

după ce au fost rostite aceste cuvinte și le-a auzit pentru întâia dată
și-a înțărcat vârful limbii cu stânjeneala tăcerii și-a aruncat vinul cu gust de cocleală
vreau să fiu zestrea a două femei vreau să înghit marmura de la intrare
a spus pentru a-și încerca adevărata măsură a introducerii degetului în ubicuitatea
tuturor contururilor agățate de ceea ce a fost de cea ce este și va fi
niciodată în același timp

și-au trecut așa multe unde peste palmele sale încremenite
dorea să prindă momentul unic neștiind că toate sunt astfel

dar

tresărea de fiecare dată când trezea crisalidele prinse în cămăși
cântărea fără grijă feluritele forme ale prafului și ale aburului convertindu-le în ceață
nu contenea cu tânguirile suprapuse gusturilor de dimineață
și-și strangula duios victoriile în eșecuri parfumate avea candoarea începutului
urcușului îi spunea unghi de 90 de grade stigmatelor leacuri de frumusețe

și-au trecut încă alte treceri în și spre și din și peste aramele lui
ce sunete ar fi putut scoate semn al intangibilului singur

și

încurcându-și șirurile de vânători cu cele mângâieri de doi bani
a redus dintr-o dată totul la întrebarea năucitoare dar ea ea cum va fi simultan
doar aici doar acolo doar peste tot doar între doar fără doar ea și nu
singuratica gură s-a deschis deja el era cuprins în febra gerului călător
avea sub pleoape cenuși diferite și se credea unicul depozitar al focurilor
așa și-a început a doua saga de trezire din reveriile ei

și s-a văzut crizantemă subțire prinsă pe când fura ultima rază
una dintre petale contrasta spuneau domnișoarele din avignon cu movul rimelului
granitul dintre degetele mari și arătătoare se prelingea mereu încurcând lungimile de undă
în sfârșit și el a realizat atunci când dintr-o coastă a început să-i curgă mirt
el nu pe sine prin sinele lui ci aruncând poduri peste poduri spera
târziul îl aducea întotdeauna la același punct nodal

însă

abandonarea a venit fără să asculte despărțirea dintre bulgării de lut și apă
despărțirea si-a mutilat bucuriile iar o cascadă de sâni l-a acoperit cu hohotul

era ea și din nou a spus ca ultimul făcător de psalmi doamne unde te duci
tu unde te duci tu undă tu undă tu undă și s-a făcut drum printre drumuri
unul din lut bătătorit altul din piatră colțuroasă altul din cremenea ei
și a spus din nou cățărându-se printre întâmplări neidentificate și hulubării
sunt pe acest mal nu știu dacă m-am mișcat în aceste secole valul a trecut
pe tine cum să te creez unică alta mereu ca mine și fără de mine
și apa i s-a scurs din nou printre granituri și i-a uns alte picioare și creanga de măceș

și toată câmpia era ea și orizontul și amurgul și roua de pe maci norul vânăt
undeva spre marginea oglinzii răsărea din când în când subțioara ei fluture
clopotul din piață stârnea călcâiului umbrele nerepetate ale nucilor de toamnă
peretele zbura cu pletele ei înspre pustiurile arabiei zdrobind gheața stratosferei
nicio fatalitate nu-și încrustase varul pielii ei peste stropul al doilea