agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4726 .



Zobail
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [George_Cosbuc ]

2008-11-03  |     |  Înscris în bibliotecă de jkloungsuh



La miez de noapte morții-n cor
Își cântă jalnic imnul lor,
Iar albele giulgiuri bătute de vânturi
Dau tact tânguioaselor cânturi.

Ei sunt războinicii oșteni
Ai regilor asirieni:
Zobail la moarte i-a dus ca pe o turmă,
Cu biciul bătându-i din urmă.

- "Ce fericit e cine-i viu!
Noi putrezim într-un sicriu!
Ni-e dragă și nouă viața și-averea,
Dar regii ne-o iau cu puterea.

Frumos e, sfânt e să trăiești
Cand pentru-ai tăi tu suflet ești:
Dar noi am trăit ca să dăm ajutorul
La regi cari omoară poporul!

Tu, cel mai lacom dintre regi,
Ai umilit popoare-ntregi!
De dragostea unei regine frumoase,
Umplut-ai pământul de oase!

Tu pierzi bărbații tăi cei buni
Să faci femeilor cununi!
Tu pierzi în orgie al țării tezaur,
Bând vinul din cupe de aur.

Te porți în haine de argint
Și-n ceasuri dragi de dulce-alint
Săruți pe Tofale, femeia necastă,
Pe cea mai frumoasă nevastă.

Tu dai un semn, și poți să frâng,
Și zeci de milioane plâng;
Oceanul de spaimă în lături s-abate
De vuietul multor armate -

Dar tot ce ai, de noi ți-e dat!
Și tu râzând ne-ai îngropat!
Mișelule! Astăzi, de am fi în viață,
Te-am bate cu palmele-n față!"

Și cântă morții, cântă-n cor,
Și plin de ură-i cântul lor.
Urgia mâniei le-neacă suflarea,
Blăstem li-e și gemet cântarea.

Dar iat'! un scârțâit la porți!
Spre Ninive privesc cei morți:
Doi oameni purtând un cadavru în spate
Răsar pe tăcut din cetate.

Sub ziduri pun povara lor.
Încet al morților popor
S-apropie-n șiruri de-o pânză murdară:
-"Vro victim-a regelui iară?"

Văd bietul mort și se uimesc!
Apoi deodată izbucnesc
Să râdă cu hohot, de mâni să se prindă,
Fanatică horă să-ntindă.

-"Ești tu, Zobail? strigă-n cor
Și sfânt acum e cântul lor:
Ești demn să te batem cu palmele-n față,
Ești demn să te-ntorci în viață.

Dar din ce-ai fost, ce ești acu?
Ne-am răzbunat! când însuți tu
Atâta de ieftin norocul tău dai-l,
Întinde-ne mâna, Zobail!"

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!