Mamă, mă gândesc la tine,
La lumea-n care ai plecat,
Þi-o fi acum mai rău, mai bine,
Decât în lumea ce-ai lăsat?

E ziua mea, dar este prima
De când pământul te-a ascuns,
Tortul meu azi e lacrima
Ce pe obraz mi s-a prelins.

E ziua-n care m-ai născut,
M-ai alăptat la pieptul tău,
În goană anii au trecut
Și-abia acum îmi pare rău,

Când mă gândesc că fericirea
În viață te-a cam ocolit,
Prea te-a curtat nenorocirea,
Iar grijile te-au ofilit.

Acum, dacă ai fi în viață,
Cred că aș ști să te respect,
Așa cum moartea ne învată,
Mult prea târziu, acest aspect.