Amalgam de membre
lipsite de simțire,
om fără rațiune
rămas în bestiar...
mișcarea-ți e lovire,
suflarea-ți e amar
în care trăiești,
în care mă tragi.
Și,înotand prin
abis de durere
mă rasucesc în pânza
nimicniciei tale...
palma îmi
șterge cuvântul,
pumnul îmi
zdrobește idealul,
forța ta îmi
îngrădește mișcarea.
Cad în somnul neființei.
Mă pierd.
nu mai sunt...
fără mine, forța îți slăbește,
sângele îți părăsește trupul.
Devii inert.Viața însăși
a plecat din tine.
Te pierzi,nu ești,nu ai fost...