îmbrăcată
în rochița rândunicii zâmbești între miresele cerului
porți în voal rechini aurii
ferindu-ți aurul comorilor
păstrat în insula pe care nunți nu vor avea vreodată loc

ai dispărut atât de subit încât
vântul nu a suflat asupra-ți ocolindu-ți aripile
mâinile mele păreau două mănuși cu deget

ploua
era senin
era cald
și eu te construiam din bulgări de apă
și mă copilăream
știu bine
ultima oară îndrăgostit