Scrisoare pentru îngerul meu păzitor



O lumină se zărește pe bolta neagră-a nopții
O stea apare din nimic și luminează sorții.
Un veșmânt imaculat, două aripi albe
Înconjurate de crizanteme și lalele dalbe,
Un trup curat, neîntinat se ivește din neant....
C-un zâmbet iubitor și cald în jur privește
Trandafirul uscat din vază înflorește.
„Eu sunt cel ce apără” rostește.
„Dacă vreo dorință ai, vorbește!”

Privesc oamenii săraci,
Privesc oamenii-mpăcați.
Privesc pasărea de după geam,
Privesc peștele de sub ocean.
Privesc oamenii ce disprețuiesc,
Privesc oamenii ce se iubesc.

Analizez contrastul și grăiesc:
„Vreau ca minciuna să dispară,
Adevărul să apară.
Vreau ca ura să se facă uitată,
Generozitatea să fie-nvățată.
Vreau fericire și iubire,
Să nu existe dor sau despărțire!
Să nu distrugem tot ce ne-nconjoară,
Căci mai târziu noi vom simți
O bucurie-amară.
Nu vreau tristețe, vreau credință!
Să ne-ajutăm, să ne iubim.
Nu vreau durere, vreau dorință!
Să nu mințim, să nu rănim!
Vreau ca toți spre lumină să pornim!”

Îngerul zâmbește
Timpul se oprește.
Lumea se schimbă
Ca reflectată-ntr-o oglindă.
...........................................
Ceasul iar pornește
Timpu-ntinerește.
Îngerul se-nalță
Cu o altă față.