agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-05 | |
Deschizând ușa în zori
Obrazu-mi s-a cutremurat și de durere am căzut. La tălpile tale mă rugam să mai stai, Să-mi mai dai să sorb din nectarul zeilor… Privind peste mine, către părul de-acum albit al munților Spuneai ceva de ne-nțeles. Șoapte amestecate cu lacrimi, Bucăți de cer cădeau peste noi, fulgi și pene de înger Ne mângâiau chipurile impietrite. Al meu de durere, al tău de uitare! Sprijinit de tocul ușii mă uitam la cer. Căutam cheia și mă-ngrozeam! Cu fiece nor ce trecea dispăreai. Nici zăngănitul tramvaiului ce trecea pe sub geam nu mă mai ajuta… Plângeam amândoi de mână strângându-ne! Ne pierdeam în săruturi interminabile, Ne mângâiam inimile și ne-aminteam imaginarele dimineți. Mai știi oare cerul nopțior de vară ? Cu greu am înțeles ce spuneai. M-am ridicat rănit, ștergându-ți lacrimile de aur Am lăsat ușa deschisă și am plecat. Cerul mă aștepta obosit...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate