agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-09 | | Sparg și decojesc gânduri și idei pe care, fără temei, le zdrobesc ca pe nuci în capu-mi - piuliță cu pisălog de tuci. Ou și clocesc gânduri și idei, iar puii, în loc să-i zbor, îi țin sub zăvor în capu-mi - colivie de neuroni, dendrite și axoni. Frământ și pun la dospit gânduri și idei dar mă las ispitit și, fără temei, în loc să le coc, mă joc „de-a hoții și vardiștii“ cu gloanțe de aluat trase din capu-mi - pistol automat. Scot sâmburi din idei și gânduri dar nu-i pun la încolțit să dea rod însutit, îi înșir salbă ca biata-mi minte slabă ce umblă nomadă prin capu-mi - baladă la gât să o pună în noapte cu lună și-apoi să se prindă în horă de iele, de-albastru flămândă să urce la stele. *** Gânduri și idei țipă prin minte-mi ca rătăcite păsări călătoare prin toamna de ploi. Gânduri și idei - săgeți de cocori cu aripi ude - se prăbușesc simultan în capu-mi - bărăgan de ciulini și noroi. Idei cârduri și inutile gânduri învăluie mintea-mi cum corbii dau roată viitoarelor stârvuri prin capu-mi - sahară de arșiță și vânturi. Gânduri și idei dau târcoale ca o haită de lupi cu burțile goale prin capu-mi - iarnă de ger, iarnă de zloată cu mintea-mi de crivaț și spaimă-nghețată. Culeg ciorchini de gânduri și idei răsfățați de soarele minții în podgorii bahice plantate pe dealuri encefalice. Îi mustuiesc și-astept să iasă vinul ca să mă-mbăt ca un bețiv în capu-mi - crâșmă unde fumul cuțitul abia-l taie și aeru-i nociv. Ceață de gânduri și idei se ridică de pe minte-mi ca negura pe mlaștini în toamna târzie. Nimic nu se vede, nu se-aude nimic, încremenit este totul, doar creierul mic mai pâlpâie-n capu-mi - perdea cenușie între mișcare și inerție. Gânduri și idei vlăguite se odihnesc pe lavițele minții; degeaba trag de ele, cu mâna și cu dinții, nu pot să le adun la treabă să le pun, să iasă ceva bun din capu-mi - balamuc ce îi lipsește-o bardă și un butuc de nuc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate