agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-11 | |
rătăcesc în sloterisme zelkanând vise și flori,
iar pe cea mai strâmtă cale nimeresc în uneori… și, din lunga amintire cu a fi și a nu fi, tu mă duci într-o poveste cu a ști și a iubi… dai cu zarul cerând șapte, eu adun un pumn de șoapte… prin urechi-interpolări te atingi de mii de zări… stai un pic, reține visul, ca te paște Paradisul… aici opresc povestea în gândul meu albastru, cu marea ta, cu dorul… din necuprinderi și din seri de vise, mă tot adun în tine prin abise… și-n ghemul din unghere, și-n inima-ți de plop, foșnind într-un marin, mă tragi în valuri-joc… Te-am ascultat și-am țesut nervuri de frunză… am tăcut și-am făcut cum mi-ai spus în lacrimi de cuvinte... nuntească marea, vântul, cu spulberișul nisipului... cu vârtejurile, cu norii și cocorii, cu digul, cu plaja pescărușilor… și-n țărmul tău pun clipa mea-n prelung, amân din mine-n dungile albastre și fug din zorii zilei, ca seara să-ți ajung… tu doar să crezi în jumătatea frunzei cu care, de dimineață până în vis, stau de vorbă, și tu taci… s-asculți la nesfârșit ecoul… aici e deșertul în care am pierdut. Tu zici că-i semn bun și eu te cred. Aceasta-i piatra unghiulară pe care ai luat-o drept gară... S-au întâmplat mai multe într-o seară... seara în care am pus totul într-un semn... ……………………………………… În marginea lacului e seară. Nuntașii măslinilor, cireșilor, sălciilor, castanilor, teilor… sunt norii și vântul. Eram la drum, de la București la Câmpina… și călătoream să urc muntele, cu tot seninul cerului de deasupra Histriei, pâna unde albastru ploua peruzea în mare… Și încă mai am un dor, păstrat pe banca din fața alaiului celor cinci plopi de pe lânga copacul meu mereu desfrunzit și verde. Cu el vorbesc ori-de-câte-ori am nostalgia umbrei pe care un poet clasic a desenat-o respirând din aroma lui de sub coajă. Când îl privești, desenează, pe albastru cu nouri călători, un cer de poveste. L-am întâlnit prima oară pe o margine de drum care arată nordul cu o rozetă de privighetoare. Acum ascultă, cum ascult și eu, ecoul de sub numele unei jumătăți de frunză. Montréal, 11 ianuarie 2009
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate