Crematoriu
Sebastian Lala


Esența vieții nu mi-a fost promisș mie,
Dar o dragoste eu port și ți-o dăruiesc ție.
Poate într-o zi o să trăiesc cât alți o mie
Și totul datorită
Þie...

Așa cum se așterne frigul pe pământul obosit,
Apasă tare dorul dintr-un suflet chinuit…
Cum pe lumină noaptea tandră s-a culcușit,
La fel e și un gând, sărut,
Promit…

Puținul aer plin de fum,
Iar mintea mea se face scrum,
Un singur vis vreau să îndrum
Spre muza mea,
Suflet nocturn.

Podeaua rece pare caldă,
Și îmi suflă vrajă vagă
Un gând sublim mai stă de strajă,
Să te vadă…
Să te vadă…