Avut-ai locul tău in Univers
O existență scurtă și modestă
O stea ce urcă astăzi către cer
Duce cu ea sufletul tău.

Ne naștem toți,nu întrebăm
De ce acum,de ce al tău
Nu întrebăm pe nimenea
De ce ursita a vrut așa

Și viața începe încetișor
Ducându-se pe ce drum vrea
Și chiar de vrem sau de nu vrem
Tot pe acel îl vom urma

Dar uneori e-atât de rea,
Și uită viața c-o iubești
Că ai și tu dreptul la ea
Și tare-ai vrea să o păstrezi

Și dintr-o gloată fericită
Unde ai râs și ai glumit
Unde ai plâns și-ai pătimit
Unde-ai trăit și ai muncit.

Te ia...gândind c-a fost destul
Că Universul e prea mic să încapi și tu
Un om ca un stejar cu suflet bun
Ce mai aveai pe acest Pământ atâta treabă de făcut

Și cei ce au rămas în urma ta
Se trezesc neputincioși
Fără dreptul de a întreba
De ce acum,de ce așa?
De ce-a vrut soarta viața ta?