Mă chem pe mine-n gând, apoi, negând,
golesc ce pot sa fiu când sunt

absența doar mă știe pe de rost
și-n ea imi caut firea și un rost

eu mă deschid in mine, dar mă-nchid
in fața celor care mă divid

mă recunosc acei ce nu sunt incă
(lacună in manuscris, după care
textul se continuă astfel:)
apa clară a Ființei
este-ntr-o fântână-adâncă.