Cândva noi ne-am cunoscut,
Să mă crezi
Pe cuvânt
De aceea mă priveai
Cu ardoare
Ca pe un copil nenăscut,
Cu mirare
Și îmi cuprindeai fruntea
Cu privirile tale
Pătrunzătoare.
Ca niște aripi ciudate
De păsări
Migratoare
Ai trecut pe aproape
Respirând,
Răbdătoare.
Uneori, privirile tale
Căutau spre pământ,
Cine știe
Ori mi s-a părut numai mie
Că și-au făcut rădăcini,
Lăcrimând.
Dar când mi-ai simțit privirile
Peste tine trecând,
N-ai știut ce să-mi spui
Și-ai clipit iute din pleoape:
Nu ne cunoaștem,
Dar suntem pe-aproape.