Oglinda


cu privirea-n depărtare
și cu gîndurile duse,
stă copila-n așteptare
mîinile la tîmple puse
la perete o oglindă
se întinde pîn` la grindă,
ca o apă argintie
ea cu unde o îmbie
valuri moi și murmurînd
o așteaptă legănînd,
pune degetul pe sticlă
o năframă se ridică
și cu pasul ușurel
ea pășește peste el
și-n adîncuri se cufundă
saltă peste ea o undă


plete lungi plutind pe apă
spre adînc ea se îndreaptă
și privește fermecată
lumea mării o așteaptă
porți din aur și sidef
pești cu barbă le păzesc
și în fața ei apare
un pod roșu de corale
călușei de mare juni
scoici cu perle trag trăsuri
tot poporul din adînc
o întînpină de-a lung
și un rac cu pălărie
și-ochelari cu dioptrie,
la intrare stă țepos
pălăria și-o dă jos
și tușind el inportant
roșu,mîndru și berbant,
o invită cu un gest
în castelu-npărătesc
pe o sidefie scară
ca în vis ea se coboară,
piciorușe se cufundă
ca în catifea prin undă

și o boltă albăstrie
peste-ntreaga-npărăție
valuri leagănă ușor
stropi de stele plutitor
și în sala de mărgean
tot norodul din ocean
voioși fac un lanț în șir
ca mărgelele pe fir

pești cu ochii lăcrimoși
suflă-n trîmbițe de scoici,
printre panglici colorate
delfini duc un tron pe spate
și un octopus se-așează
din tentacole formează
pentru înpărat o scară
de pe tron el se coboară


amuțesc toți la un semn
bătrînul coboară demn
de pe tronul de sidef
toți suflarea și-o opresc
barba lungă și călină
plutește prin apa lină
și prin cîlții ca de vată
pești de aur mici înoată
iar pe fruntea-i gînditoare
coroana-i o stea de mare,
cu perle înpodobită
și la colțuri aurită

și plutind el se îndreaptă
spre copila fermecată,
`tinde mîna însolzită
și la masă o invită
printre alge unduind
și corale tremurînd,
vede- o masă străvezie
pe sub unde albăstrie

iar pe scaune burtoase
din bătrîne broști țestoase,
stau sirene sidefii
cu solzi roz și străvezii
pești rotunzi și colorați
mari și mici,pe piept bălțați,
mai bătrîni și mai borțoși,
bulbucați și înțepoși,
cu privirea curioasă
flutură pe lîngă masă


și pe masă flori de mare
legănîndu-se de boare,
cupele lor colorate
cu nectar sînt încărcate
și copila fermecată
bea din cupa colorată
și în cîntul de sirene
închide lungile gene……..

soarele încet străbate
prin perdelele-nspumate,
la copila adormită
se oprește și-o alintă
și o rază îndrăzneață
o sărut`ușor pe față,
pe pleoapele adormite
și sprîncene arcuite
și copila somnoroasă
`nalță gene de mătasă
și din gura ca un crin
iese un ușor suspin
prin odaie ea se uită
șoapte,valuri le ascultă
și-așternuturile pale
i-i se par spumă de mare

și un dor fară de nume
greu pe inimă-i se pune,
n`chide ochii și visează
pești ce din scoici trîmbițează
piciorușe mici și goale
lipăiesc pe piatra tare,
la oglindă ea grăbește
visul de-l adeverește
mîna albă și-o întinde
sticla rece o atinge,
dar oglinda nu răspunde
dispărut-au al`ei unde
și copila întristată
cu mînuțele pe față,
pletele lungi și bălaie
lacrimi grele le înmoaie


ea în pat iar se întinde
perna-n brațe o cuprinde
și se leagănă ușor
gîndur`le plutind cu dor
dar sub cap pe patul moale
e deodata ceva tare,
ea cu gîndur`le departe
dă cu mîna la o parte
pe podea și pe sub masă
dea dura se dă voioasă,
perlă mică sidefie
a venit ca o solie
și copila fericită
a-nțeles într-o clipită,
lumea mării fermecată
numai noaptea se arată