Viață irosită

pe o stradă la un colț
lîng-un magazin bogat,
stă un cerșetor desculț
și se uită-nfometat
cu picioarele-negrite
hainele pe el hîrjite,
stă in praful drumului
cerșind mila orișicui
și e tare-nfometat
colț de pîine a mîncat,
poate-acum vreo două zile
și de foame nu-i mai ține
iar din magazin tot ies
cucoane ce se` ifosesc,
cînd îl văd strîmbă din nas
repede o iau la pas
el se uită după ele
și se miră în tăcere,
numărînd în gîndul lui
geanta ! sînt vreo mie pîini !

vin copii de la școală
și privesc în oala goală
și primesc de la oraș
pîine veche de la Paști
și o lingură de ciorbă
să se sature nici vorbă !
de Crăciun primesc cu toții
lucruri aruncate de-alții,
ochi lucind de bucurie
pentru ei o bogăție
și în cămăruțe strîmte
își duc zilele mărunte,
mamă,tată și copii
ca sardelele-n cutii

căci în astă societate
mai cu greu găsești dreptate,
cei mai mari se-nbogățesc
pentru ei legi folosesc
cei bogați petrec din plin,
și n-aud adînc suspin
pe sărmanul ce-l apasă
cînd nimic nu e pe masă

și-n bogatul lor surplus
ei din zori și pî`n apus,
beau și cîntă se distrează
sufletele să le piarză
se adună la banchete
încărcați cu scumpe pietre,
plictiseala și-o omoară
avuțiile-și compară
iar săracul umilit
lasă capul obosit,
și speranța o tot pune
iar în ziua cea de mîine
cel bogat la rîndul lui
sec și stors de chefuiri,
veștejit din timp el cată
noi distracții de-l înbată


și în țara asta mare
mulți gîndesc cu nepăsare,
cîinii cu covrigi în coadă
se plimbă cu ei pe stradă
pe a societății scară
castele mult se separă,
ca un bot căscat de fiară
iară din gîtlejul lui,
zbiară
cățelul pămîntului
cerșetorul amărît
nu l-am mai văzut de mult,
dar la colțuri alții sînt
tot in zdrențe și cerșind