Și mi-am făcut din mine un tiz...
fără să uit acel puternic iz,
fără să uit cum a fost atunci, demult...
fără să uit primul început...
al ultimei încercări.



Și mi-am făcut din mine un tiz....
fără să uit acel puternic iz...
al fecioarei pângărite, al icoanelor mânjite....
al zilelor în zadar...
și al lacrimilor cu gust amar.

Și mi-am făcut din mine un tiz,
fără să uit acel puternic iz...
al primei zi de mai...
când pentru ea, el era crai...
zile… când Pan, cânta la nai.



Și mi-am făcut din mine un tiz,
fără să uit acel puternic iz...
al nopților pierdute în van...
după același vechi, nou paravan...
al dragostei, ce n-a existat.



Și mi-am făcut din mine un tiz,
fără să uit acel puternic iz...
al urei si al tristei întâmplări...
al cimitirului amintirilor ...
bizar.