trupul tău e o cameră bine antifonată
singur între patru pereți
un fel de pușcăriaș anonim
cu semne crestate pe mâini
venele pe dos
ștreangul un fel de lustră
ține de urât
de câte ori ridici ochii se mai exfoliază o zi
ești bărbatul fără dimineți
din partea stângă a frunții
apare un răsărit discret
ca după o durere de cap
nu ai nici ușă
doar o bancă de lemn
din tine ies pe-nserat trubaduri
ai mâinile reci
pregătite de drum
abia acum aș experimenta cu tine
ceea ce nimeni nu a îndrăznit


http://www.youtube.com/watch?v=ZzKEmuncmlU