agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1180 .



Vaccinul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [etheria ]

2009-02-02  |     | 



Andrei se juca înflăcărat,
Lovind cu-n băț distorsionat
În florile de prin grădină...
El-viteaz, ele-de vină
Pentru relele din lume!

De pe-o dulce roiniță,
Îl zărește-o albinuță.
Aripa i se oprește
Și în gânduri amuțește...

Deodat-o vezi că-i hotărâtă
Și zâmbind satisfăcută,
Iute spre brațu-i pornește,
În el acu' și-l izbește!

Andrei privește năucit,
Cum nărăvașă, albinuța
I-a înfipt acul în mânuța
Ce acum se înroșește,
De durere îi pleznește!
“Vai, albină mică rea!
Þi-am făcut cumva, ceva?
Știi că-mi place mierea-ți bună,
Ce ai, de vii așa nebună
Și-ți lași veninu-n mâna mea?!”
Zice Andreiu tremurând,
Cu lacrimi pe obraz curgând.

“Offf… dragul meu copilaș,
Când te-am zărit ce pătimaș
Partea binelui o luai,
Răul tu îl distrugeai,
Am vrut să te ajut și eu,
Să-ți dăruiesc nectarul meu,
Și corpul tău să fie tare,
Vaccinat, să crească mare!”
Zumzăi încet albina,
Și se stinse... iar lumina
Îi oglindea în privire
Admirație și iubire.

Andrei privește amuțit
Corpu-acum înțepenit
Al albinuței iubitoare,
Ce-i dăruise cu-ncântare
Chiar viața ei fermecătoare!

“Îți mulțumesc!” șopti Andrei,
Așezând sub flori de tei
Trupușorul minunat,
Ce-acum tace nemișcat.
Și-i dăruiește-o lăcrimioară
Și un sărut pe aripioară,
Nu-i vine-a crede ce iubire
Dulce, caldă, aurie,
Se-ascunde într-o infimă
Inimioară… de albină!

De-atunci, oricând el le zărește,
(Ca să nu se mai omoare
Să îl crească pe el mare)
O șterge iute, voinicește,
Strigând la ele ne-ncetat:
“Sunt vaccinat! Sunt vaccinat!”

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!