Încerc să ridic cu podul palmei
cerul un pic mai sus,
căci simt cum imensitatea
mi se așează pe umeri
și mă bagă încet,tot mai încet,
în pământ.
Încerc să sparg cu gândul meu
o idee
și să-i pun sămânța într-un nor.
Din cer a început să plouă
cu stele.
Cine stie,poate sunt chiar gândurile mele!
Am încercat să îndoi noaptea
crezând că astfel voi da de lumină.
Mă atârnam de ea
cu amândouă mâinile
și,în fiecare noapte
cădeam cu tâmpla în stele
scânteind de izbitură.