Pe peron, în piept se zbate inima, un pește-n plasă,
Eu te-aștept, să vii în fugă, linga garnitura trasă,
Să te prind de mâna caldă ca de-o aripă de flutur,
Să zburăm către niciunde și cu tine să mă bucur
De scăpare, de uitare, de iubirea fără marne,
Sentimente izbăvite dinspre suflet înspre carne.
Iar te văd, mergând pe plajă înspre casa solitară,
Cu privirea fericită, cu rostirea ta sprințară,
Așezând șiruri de urme pe zăpada neatinsă,
Peste care se așterne dragul tău cu tâmpla ninsă.
Mai știi cum în prag de noapte am trasat un cerc, să ție
Restul lumii-n altă lume, într-o altă geografie?
Și în el, feriți de umbre, de dureri și suferință
Ne-am topit în vatra caldă într-o singură ființă.
Cum din colțuri ți unghere, în penumbra din odae
Se-așterneau pe noi, în noapte, limbi de foc dintr-o văpaie,
Fără temeri, fără grijă, făr nicio amintire,
Fără puncte cardinale, aruncați în nemurire.
Rugaciunea-mpreunată între trupurile goale,
Către zeul fară față, dorul meu cu ale tale,
Să tragă de legea firii și să schimbe săptmâna
Intr-o alta forma noua,prescimbind-o doar cu mina
Și duminica să-ncheie cu o noua zi de vineri
Ca în cercul casei albe să rămânem pururi tineri...
Crainicul anunță tare, trenul care va să plece,
Inima mi se îmbracă în aceeași haină rece
Și-mi șopteste amețită de speranță și iubire
Să aștept în continuare, chiar dacă e amăgire,
Și doar singura credință, în complot cu universul,
Descântată-n apa pură, cu pământul și cu versul
Vor aduce-n prag de vineri, pe zăpada de pe plajă
Iar iubita mea, născută din speranță și din vrajă.