Iubirea nu s-a oxidat
Mădularele aceiași boboci de zarzări
Tălpile monograme vii

Peste secunda sclipitoare cât rachetă
Asediul obloanelor
Noapte înecată în eben
Cerul sărăcit de poeți
Altceva nimic

Între somn și absolutul hazardului
Fără ceremonie dăruit unui glas
Când iedera acoperă zăplazul cu aramă
Rugăciunea toamnei
Cu torbele grele de enigme

Ceasul copilăriei colbăit cu tăcere
Ascuns ca sunetul în lemnul prețios al viorii
Nu-mi vorbi de florile absente
Culege rătăcitul sensibile copitele de azur
Pe drumul fără control
Mesaj închegat cu fruntea în pernă
Cu libelule într-o caleașcă la fel anotimpului
Un coviltir primenit din frunze
Și basorelief din mirosul orașului incendiat

Am inventat străzi fără sfârșit vegetații sălbatice
Întind spre insomnie mâna
Cum bâjbâi pe scara împachetată în ceață
Nu sunt singur
Te port filigrană pe inimă pe retină
Pe viață