Bunicul meu a fost fierar
Desigur ceva legendar
A fost căci nu mai este
Rămâne totuși o poveste,

Și mai avea o fierărie
Pe care eu mi-o amintesc,
Era mare cât o casă
Și era cea mai aleasă,

Stăteam mereu în fața ei
Gîndeam povești cu zmei
Cum bat pe nicovale
Și trag mereu la foale.

Stăteam mereu în fața lui
Și o priveam duios
Și mă gîndeam la anii lui
La fața lui de moș.

Trăgeau din zori de zi
Să facă în fierărie
Căruțele stricate
La el mereu să vie.

El mă mustra duios
Cu fața lui de moș
Mă înțelegea tăcut
Făcîndu-mă să ascult

La vorba lui bătrână
La sfatul de bunic
Iar eu n-o luam de bună
Gândind că sunt mai mic.