Vin zorii triști, ca-n prag de asfințit,
Mierea din raze are gust de ceară.
Singurătăți de lup bătrân, tacit
Se întrupează-n mine-ntâia oară.
Dinții-n apus se zbat între gingii
Și ele-s obosite să mai țină,
Limba albită-n revărsări târzii
Stă, ca o mână flască, după crimă.
Din raza de rășină curge-un gând
Ce parcă l-am trăit încă odtă,
Prin ochi de lună, parcă alergând,
Văd prefirate umbre vechi, în roată.
Din rădăcină, azi, abea mă rup,
Cu gust de ultim pentru prima oară,
Oasele mele-n urlet cintă: lup
Mai sunt și astăzi ! încă nu e seară!
Mirosul, treaz, mi-e astăzi, ca demult,
Urechea săgetează frunze roșii,
Prin unghii grele inima mi-ascult,
Zvicnind, ca-n tocănitul lor, cocoșii.
Clipa s-a spart chemându-mă prelung
Spre-un țel roșcat cu coarne cât pădurea;
E visul meu de-o viață!...îl ajung
Cu colții albi, tăișul cât pădurea.
x
În coarne, inima s-a strâns în roi,
Le simt de parcă-n primavara urcă.
Copitele, infipte în noroi,
Sunt grele, ca trecând deja în stâncă.
Capul mi-e greu de raze până jos,
Pâraele, din mine, se încheagă,
Mă strânge toamna albă-n cuib de os.
Simt noduri mari ce-n cercuri se dezleagă.
Chemări de ciută nu le mai aud,
Din nări imi curg alene foi uscate.
Ochii mâncați, ca florile de dud,
Îi simt tociți, aproape jumătate;
Din ei, prelinse, vise se aștern
Și stau tăcute, cuvioase-n strană,
Ciopoare moarte-n mine-ncet se cern,
Pe ele și pe mine, ca pe-o rană.
Prin roș și galben, fulger cenușiu
Se vede, picurat a izbăvire,
Ridic din vise ochii și....îl știu:
E fuga mea și-a lui, fără sfârșire.
Apusul fugii noastre și în doi,
Cu ochi pe ochi și vis pe vis...tăcere...
Prin pietre sparte iarna urcă-n noi,
Ca preotul, altarul, la-nviere.
Văd licărul din colți și îl aștept...
Se-nalță-n salt...și-l vad pios cum ninge,
Cu ochi răciti, cu capul rupt, în piept,
Cade foșnind și viața ni se stinge.
x
Pădurea frunții cade peste lup
Și ochii lor se-ngemănează-una
Rar, zodiile ninse se-ntrerup,
Din frunze arse răsărind, ca luna.
Bradul tăcut e semn, la somnul lor
Lumânărind în noapte ca o vină,
Din ochii lui, pe trunchi, încet cobor
Prelinse picuri, lacrimi de rășină.