Cândva credeam că viața e eternă
Nu mă gândeam că aș putea să mor
Pană când ea a pus capul pe pernă
De-atunci îmi e din ce în ce mai dor
Și-am inteles că nu-s nemuritor

Poate că sunt mai trist ca niciodată
Nu înteleg de ce ea a plecat
Viata mea e o cruntă judecată
Căci în obscur adanc m-am aplecat
Și-ncet, inconștient, m-am înecat

Totuși eu nu pot să cred că am pierdut
În acest duel nebun cu firea
Iar destinul a ucis tot ce-am avut
Și am rămas trist cu amăgirea
Că timpul mi-a distrus iubirea

Acum eu cred ca viata-i doar o glumă
Sunt mort si totuși încă mai trăiesc
Am dispărut și-am să mă-ntorc în humă
Căci nu am reușit să-ndeplinesc
Un har, un haos mistic ce-l iubesc

( iulie 2004 )