agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-19 | |
și cred ca suntem intr-un fel orfani
eu ma îndur sa cred ca doar de tata dar nu justific sec victimizari ci strang doar evidentele din soarta cumva un dat ceresc si-un trai ursit partria –mamă, tată - dumnezeu dar nicidecum un neam nascut din flori ci retraind golgotele mereu copil cu bogatie stransa-n sange din neam ales si prohodind averi dar cu o mama singura fiti siguri ca nimeni n-are teama de strajeri ne-am inchinat pe rand la toti barbatii primiti de mama sau intrand fortat crezand cu dansii ca vom sta la masa si ca-i nevoie mamei de barbat cu ce copilareasca daruire… ce vis naiv de veacuri repetat cand ei nici nu vedeau iubirea mamei cati ne-au furat si cati ne-au violat in casa noastra cata amagire in curtea noastra cai straini mereu si uneori prea rar venea acasa de la razboiul lumii dumnezeu ne-a inrait cumva dezamagirea ne-a tabacit ne-a-mbatranit pe sleau caci mult mai des chiar rudele de sange ne luau din gura painea si radeau a fost si vina mamei si a noastra ca-n slabiciunea vaduviei ei nu a-nvatat sa nu mai creada-n vorbe sa nu se-ndragosteasca de idei ca a stiut de multe ori doar plansul ca s-a zbatut putin strigand incet dar s-o acuzi ca i-a placut desfraul nu-i nici adevarat si nu-i nici drept a fost si vina noastra caci ca dansa romantici si mereu indragostiti n-am avut indrazneala sau puterea de-a fi cumva mai treji sau mai uniti ce sa-i mai ceri azi mamei noastre Tara ? sa-i multumim ca nu s-a preacurvit sa nu chemam marsav la judeacata din tineretea ei pacate la barfit ii suntem fii si-n cea din urma noapte precum din prima noapte-i suntem fii si nu e drept sa exersam reprosul pe cearcane de patrie tarzii avem doar datoria scrisa-n fire de-a nu comite-aceleasi mari erori de-a accepta si mersul ei mai subred si de a fi cu ea la sarbatori de-a nu fura din lavita batranei ce-a mai ramas neprapadit de hoti acum cand e slabita si lupi tineri ca totdeauna cresc flamanzi la porti de-a cauta un doctor cumsecade de-a nu-i impinge latul inspre gat si pentru ca e mama noastra buna de-a nu vorbi in fata ei urat caci dumnezeu asa ne-a dat ursita - sa n-avem tata bun pe-acest pamant dar pentru impacarea lui cu lumea el a fagaduit atunci minunea ca n-o sa moara mama-patrie nicicand
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate