Dacă ți-aș cere să renunțăm la tot
Și să ne refugiem în împăcatul somn
Te-ai așeza lângă mine, suflete?
Acolo nu mai e durere, doar mângâiere
Nimeni n-o să ne mai frângă aripile
Lăsând în urmă neîmpăcatul plânset
Știi tu cât mi-aș dori ca împreună
Să ne ascundem într-o lume pură?
Pe fundul mării, dincolo de zare
Să ne iubim în liniștea uitării de noi
Să ne scăldăm în apa veșniciei
Și să uităm măcar o clipă destinul trecător
Ai vrea să vii cu mine unde Pământul
Nu mai cuprinde în a lui mâini
Tărâmul încă necreat al iubirii
Ce naște flori albastre și ape tremurânde?
Hai să uităm trecutul putred, rece
Și să pornim în Univers ca stele călătoare
Și Cerul primitor va face loc
Iubirii noastre pe veci nepieritoare
Vezi ce bine e aici, Iubirea mea?