O oglindă. Rare unde apar
Alba față-a mării încrețesc și dispar
Nisipul privește cu ochi sidefii
de scoici alungate de valuri
Pe plaje pustii.
Orizontul... fantomatică linie risipită
de soarele cce răsare blând în sufletul meu
Vin gânduri orbite de-un astru efemer
Răsfânte-n oglindă... S-aprind și pier.
O scoică răsună în sine-mi trecute furtuni
Uitate în visele adâncei genuni
E marea... acum tainică, blândă și senină
Cu scoici vesele, albe, termurânde-n lumină
Și-acum? E soarele... ce blând răsare și tainic și viu
Acoperă plaja ce pașii nu-mi știu.