Sunt un om de sticla,un bibelou de portelan,
Pe care tu l-ai impins de pe masa vopsita in alb...
In jur am noua lumanari,lumanari aprinse pentru zilele trecute...
Noua zile proaste ce-au trecut...au ramas doar noua minute...

Sub masa acum sunt...sunt sparta-n cioburi mici,
Doar cioburi argintii...forma-mi ai vrut sa strici,
Nu te credea om crud...un om fara de suflet...
Pentru mine plang ingerii de portelan...vocile lor incep sa rasune...

Spune-mi ce vezi acum?....ce a ramas din mine?
Din inimile noastre de vise-amare pline?
Ce am fi vrut sa fie?
Suntem doi oameni goi,
Pe care nimeni nu-i mai stie...