S-a făcut întuneric
în casa visului meu.
Anotimpul murdar,
îmi ține clipele
atârnate-n copaci.
Bezna vâscoasă
șterge retina.

Și totul,
doar ca să îmi
furi lacrima de cristal
născută din zbaterea
pleoapei peste clipă

Exiști,
în depărtarea
durerii durute,
dar,
din pământuri neante
ochiul neînlăcrimat
te privește...