muzica e mai rea ca oricând/ afară e numai frigul și el e
acru, e lepros și e mort/ înăuntru sunt eu/ sunt viu dar nu mișc sunt
treaz dar nu clipesc/ înăuntrul meu e gol/ eu sunt
acolo/ unde e pustiu
și e rece

alerg pe stradă și îmi ascult răsuflarea caldă/ o umbră îmi
zgârie gleznele/ știu că alerg degeaba/ într-o zi mă
împiedic de tine/ zăpada e rece/ totul ni se pare
absurd/ e ca și cum am fi un singur
atom

noi putem scrie orice/ despre iubiri deci nu
despre noi/ ne regăsim în gara dinspre
colțul orașului/ acolo unde becurile galbene
se strecoară sub hainele noastre/ sub noi
arde un nor de flăcări

beau muzica asta și ascult vinul ăsta/ e ca și cum
aș înghiți arbori/ după colțul blocului stă un șarpe murdar
el îmi așteaptă măruntaiele/ în timp ce cana asta din
tablă începe să tremure pe masa lipicioasă/ eu
sunt beat și tu mai naturală decât te-ai știut
vreodată/ ești tot acolo iar eu sunt
departe/ din nou șarpele de la colț/ vecinii mei
îi aruncă resturi și l-au poreclit Tomberon/ dinspre el
se mai aud zgomote/ ele intră prin fereastra mea întredeschisă
de la parter/ el se ridică și se apropie/ îmi
zice
azi ești cu mine/ îl privesc/ lângă el e
căldură/ îmi zice
come as you are

un trup exact ca al meu stă în spatele blocului
lumea vine/ privește cum îmi dau sângele
eu țip și nu înțeleg/ de ce
unor iubite care mă vroiau mort/
le pare rău