mi s-au ofilit poftele
urmăresc firele de iarbă
cum cresc printre iluzii
scot capul asemeni șarpelui de tufiș
și se împlîntă în sentimente.
cînd le privesc îmi țin respirația
zile întregi ca într-o hibernare
poate nu mă voi mai trezi
sau, poate, voi încolți asemeni seminței
pentru ca ceilalți, iluzionați,
să-mi urmărească trecerea
praful de pe picioare
devine solul propriei înțepeniri
în lumea vegetală
a ofilirii de pofte.