te-ai întrebat, biruitorule a toate,
de ce e iarnă până peste poate,
de ce din meri mai cade brumă fină
pe îngerii mânjiți cu strălumină,
de ce te-ntorci din drumul tău mereu,
învăluit în dulci păreri de rău,
de ce scrisori citești cu voce tare
prin ganguri înrobite de visare,
pe sub castani sălbatici, pe poteci
ce duc spre-aceleași tandre biblioteci
cu cititori de-o palmă și de-un cot
ce-au răscitit din rafturi cvasitot
și cu aceleași geamuri aburite
la care stau fecioare despletite,
gustând un vers răzleț de prin Baudelaire
sau un pasaj din James Joyce, monșer?



23.04.2004