agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-10 | |
Citește și trimite mai departe !!!!!!!
Poezii dedicate Basarabiei de Răzvan Ducan DOR(INÞÃ) Așa sunt lucrurile, așa-i Golgota vremii, Ca totul să-și reia un vechi făgaș, Să ne refacem mândra noastră țară Că devenit-a Prutul Făgăraș. Și are înălțimi și piscuri grele, Vămuitorul care-ți este frate, Să mergi cu pașaport la Chișinău, Acas` să fii, dar și în străinătate. Ce mondial războiu noi am pierdut, Ce atrocități, ce Auschwitz-uri, ce vini, De a avea un Brandemburg în țară, Spun de aceea: Jos Prutul, zidul nost` Berlin. Și-acum se răsucește Ștefan în mormânt, Hotin, Soroca, Bălgrad ne lăsară, Cazan fierbinte este Putna, Să fim răzeșii lui de-odinioară. Să fim cu toții mii de Cârțani, Nealterate să le ducem în traistă, la masă, Felii întregi de Limbă Românească, Veni-va Basarabia atunci acasă. Fi-vom iară ce-am fost, “de la Nistru, pân` la Tisa”, cum în dulcele grai, providențiase văcărescul romantic, poporul român, alias conu` Mihai. PRUTULE TÂNÃR, APÃ CURATÃ Prutule tânăr, apă curată, Toată lumea face armată Și nu de azi, de mâine sau de ieri, Dar ce cauți, tu, la grăniceri? Pe cine aperi, de cine, vreau să zic, Cine ți-e dușman și cine-i amic, Spre cine stai cu spatele-ntors, Cine te-a pus pe tine în post? Cine ți-a făcut chemare Să fii bornă la hotare, Apa să-ți fie fâșie greblată Să tragi în peștii care o-noată? Și cine ți-a dat pușca pe spate, Să desparți frate de frate Și cu binoclul la distanță să ții Pământurile, ca părinți la aceiași copii? Să aperi, cum, Limba Română de Limba Română? Când au cuvintele cetățenie comună, Să desparți subiectul de predicat, Iată virgula marelui păcat. Părinții ce s-au chinuit cu tine Le curg acuma lacrimi de rușine Și malurile ce te-au mîngîiat între ele Le faci acuma atâtea zile grele. Prutule, jurământul tău real E malurile, să le-nchei ca pe-un fermoar, Zimții celor două țărmuri să se-mbuce, Cheița apei tale poate duce, Atâta bucurie, cum nici nu poți visa, “De la Nistru…”, cum Eminescu zise, “…pân’ la Tisa”, Și nu vei mai fi hulit ca bornă de hotare Și fi-vei Goldiș, Lucaciu, Maniu, făurind România Mare. “VÃ ORDON, TRECEÞI PRUTUL!” Soldați ai lui Guttenberg, “Vă ordon, treceți Prutul!”, Luați-vă-n raniță cu grijă trecutul, Puneți-vă uniforma Limbii Române Și-apăsați cocoșul cu idealuri străbune. Luptați cu vitejie neavară În linia întâi a reîntregirii de țară, Dar nu trageți decât în cei care vor, Împușcați mortal să fie de tricolor. CUIUL ȘI CLEȘTELE N-au avut mănuși la mâini, Șperaclu n-au folosit la fereastră, Nici pâslari n-au avut în picioare, N-au urmărit nici măcar lipsa noastră. Au intrat de-a dreptul prin gard, Cu secera au sec(er)at, (rubașca pestriță și barbară), Iar cu ciocanul ne-au bătut în cap O ideologie străină de țară. Și cuiul a intrat adânc În patruzeci de ani de dictatură, Coadă autohtonă avea ciocanul Și mâna avea străină osatură. S-a dorit o îmbinare pe veci, Dar n-a fost cuiul suportat de lemnul bun, Din disperare, a venit un clește Ce dintr-o smuncitură l-a aruncat în drum. Stă și acum cuiul acolo, Îndoit, ruginit, răblăgit, Nisipul necruțător al clepsidrei În curând o să-l dea la topit. O PARODIE SERIOASÃ O insulă de latinitate Într-o mare slavă, C-ai adunat statornicie, Eu te-am numit concavă. Te-au mușcat câinii, De pantaloni, bată-i ciuma, Stofa se numea Dobrogea, Banat, Ardeal, Basarabia, Bucovina. Dar într-o iarnă Þi-ai luat mușcăturile-napoi, Croitorul făcându-ți Pantalonii, ca noi. Între timp, ei S-au făcut mai scurți, Nu ai crescut, Basarabia și Bucovina-i pierdut. Vei da drumul, cu bun simț, Tivului, ușor, ușor, Cât îți e măsura limbii Pân’ la glezna Tiraspol!? MI-E INIMA O ÞARÃ Mi-e inima o țară pulsând în afară și eu un zvâcnet din ea. Cu ce se măsoară, cu ce se compară? Nu se compară cu nimenea! Himalaia noastră-s Carpații, de frumusețe români-s avizi, Se iau după caprele negre pe piscuri, șerpași localnici, folosiți ca ghizi. Și fac tabere de încărcare a memoriei cu câte-un peisaj Dumnezeiesc, Și-apoi înfig și câte-un steag pe vârfuri, de bucurie cum că-s vii și trăiesc. Mi-e inima zvâcnet și pentru dealuri și pentru câmpii. Dar pentru a câta oară? Și pentru vinișoarele de râuri și mușchiul albastru al mării Și pentru Dunărea cavă superioară! Și pentru auricole și pentru ventricole și pentru mobilierul de bogăție din ele, Și cum să spun și cum să zic, mi-e bine, bine până-n prăsele. Și totuși ceva în regulă nu e, în partea stângă, dreapta, sus, Prutul grăniceresc, când se schimbă vremea, devine, dintr-o dată, pentru mine, urcuș. Vremea s-a schimbat și de aceea se cere, Degrabă, o extirpare de durere. ROTUND SUNT EU!? Rotund sunt eu, atâta mi-a rămas!? Rotund prin naștere-s, dar nu sunt gras. Nu-mi judecați cântarul, că indică cum sunt, Acul istoriei judecați-l, pentru pământ, Nu-mi cereți kilograme să dau de pe mine, Nu-i plus, ci minus, Trasnistria-mi aparține, Și nu-mi spuneți, de aceea, să slăbesc, Dar nici nu-mi cereți să mă-ngraș, Bucovina îi din pulpa mea Iar Basarabia e osul meu extras. Doar întreg la trup, eu simți-mă-voi bine, În greutatea Limbii Române. ……………………………. De-nzdrăvenit m-aș face, nemulțumiți or fi Și chiar de-aș slăbi cât poftesc, Nu-i vinovat cântarul, ci cei care-l citesc. BASARABIE, CAL MÂNDRU … Basarabie, cal mândru și tânăr alergând către Prut, Dor, nu-i așa, că de herghelia străbună ai avut? În voie să nechezi și să zburzi n-ai putut, Panslavismul ochelarilor lui te-au durut! De-mpăratul Roș’ fosta-i încălecat, biciușcă da, Dară ovăzul limbii mereu ți-a fost refuzat. Ridică-te-n două picioare acum, precum Catalan, calul domnului sfânt, Și-aruncă bastardul din șaua ta de pământ. Și lasă să te-ncalece doar tricolorul, Care te va mâna, mângâindu-te doar, unde ți-e dorul. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate