agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-12 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Mergeam prin zăpadă înfrigurat
când deodată am auzit-o strigându-mă dinapoia mea: "Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat, cele două picioare din spate în laț greu îmi sunt ferecate. Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine", mi-a zis. Mergeam înfrigurat și nici că-mi păsa, vulpea argintie din laț spre mine se lungea, "Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine", mi se ruga, mie nici că-mi păsa, înfrigurat pe zăpadă mergeam, fără de suflet în mine și fără de ram, se albea argintiu spre dimineață, vulpea prinsă în laț se lungea ca o frânghie în spatele meu începuse să ningă, dar tot o mai auzeam cum mă ruga s-o iau cu mine. Mergeam înfrigurat prin zăpadă și mă ningea, vulpea argintie în spatele meu se lungea, ca o rază a frigului se făcea, "Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine", scâncea, cât un orizont de lungă și de curbată se făcuse ea, vulpea argintie cu picioarele de pe urmă în laț, ca o rază rece a fulgilor de nea, din urmă mă ajungea și nu mă ajungea. "Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ia-mă, ia-mă cu tine!" Mă înfrigurasem de tot și mergeam prin zăpadă și ningea atât de des încât de vedere nu mai aveam nevoință. * din volumul "Noduri și semne", 1982
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate