A citi cuvintele scrise ale cuiva
este cel mai intim lucru pe care îl putem face,
pentru că aceste cuvinte sunt parte organică din cel
care le-a scris.
Când citim aceste cuvinte este
ca și cum am pătrunde în ființa celui care le-a scris,
ca și cum ființa aceluia ne-ar adăposti în cea mai ascunsă cămară a lui,
este ca și cum am deveni, prin citire, una cu cel care a scris.
De aceea cuvintele sunt atât de periculoase:
ele poartă înscrise în ele toată truda nașterii
și a despărțirii de ființă.
Lungul drum al cuvântului către cititor este ca o noapte neagră
către lumina înțelesului.
Și câtă durere când cuvintele nu-și găsesc destinatarul și
când ființa din ele nu se reîntoarce în ființă...