Ca o boare sunt cu toții,
Bunii și iubiții mei amici,
Nu mai fug din fața sorții,
Slabi s-arate că sunt mici.

Vântul nu-i mai zboară
Sunt puternici ca pământul,
Nu știu pentru-a câta oară,
O să-i iert uitând ca gândul.

Ca viteji vom pune masa
Să uităm tot ce a fost durere,
Vom sluji ce-a fost și dat crăiasa,
Un dar periculos numit putere.

Franjuri viața de-om desface,
Prietenii vor fi mereu rapace.