agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4005 .



Tapiserie medievală și întrebări
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Diane_Wakoski ]

2009-05-03  |     |  Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu



Fiecare vârstă cu întrebările ei asupra realității :
O femeie stă singură în turn, brodând
toate momentele unui turnir,
în poală ține
roșul pentru penele cavalerului, revărsat într-un ghem
de ață nefolosită,
și brațele ei în mânecile de catifea cenușie tresar ușor,
reflectând asemenea catifelei
licărirea violetelor și a coriandrului
pe corsajul de muslin.
Lemnul greu al roții de tors într-un colț.
Așternutul alb pe pat.
Și spânzurătoarea în fața ferestrei
aruncă umbre atât de lungi în amurg.
Ne putem oare îndoi de frumusețea umbrelor ?
De tiparul lor pe pietrele pieței ?

Poate că e și o întrebare asupra autenticității
privind înapoi,
– singurătatea ei seamănă prea mult cu o convenție
în timp ce tinerele slujnice se agită în bucătăria mare
doar cu câteva trepte mai jos – pun oalele la fiert,
își strâng frumoasele buze în tăcere,
amintindu-și c-a fost și ea cândva asemenea lor
amintindu-și apoi mărirea ce-a urmat
după ce regele a luat-o în patul lui
și i-a dăruit mătăsuri prețioase pentru rochii,
și bijuterii.
Și se încruntă când își amintește de copilul din sicriu
mort pe neașteptate
într-o zi.
Și realitatea morții e una dintre întrebări.

Putem să ne-ndoim de moartea
de dincolo de fereastră ?
Ce nemișcată stă ea întreaga zi,
doar cu acul fulgeră în pânza albă,
purtând tot roșul, verdele,
violetul și galbenul în povestiri,
povestiri ale degetelor,
cu care mintea nu are nimic de a face.
Mintea e afară, în pădure
– ultima fluturare a cozii de lup când dispare în tufișuri.
Lupul gâfâie când se oprește din fugă
în nări cu miros de iepure.
Își schimbă drumul astfel
încât să întâlnească
iepurele.

Dar degetele ei sunt absorbite în povestea
propriei morți țesute aici
– făcând împunsătura pe calul care aleargă,
așa încât cavalerul roșu să-l dea jos de pe cal pe cavalerul galben
și publicul aplaudă,
în timp ce doamna cavalerului galben
își flutură evantaiul desperată,
deși nimeni nu va ști niciodată
că nu-i pasă decât de mâinile ei
în mănușile galbene semănând cu două păsări.
Nu poți să nu te îngrijorezi
când culorile pun întrebări,
în această îndepărtată
în această nu prea îndepărtată situație.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!