agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-03 | |
Nu mai vreau lacrimi!
Atârnă prea greu pe gene, Iar fiecare picătură Se sparge adânc, Iar cu vântul în suflet, Mi-e mai greu să mă văd pe mine Sau pe noi... Naufragiați în minciună Construim ziduri. Îs mai înalte cu fiecare minciună șoptită. Necuratul există! Dar e mic. Dumnezeu este totul! Adevărata batălie e în noi. Nu mai vreau minciuni! Sunt o pată pe suflet. Cu fiecare zi care trece Risipește albul din inimi, Și pe față-mi apare o pată de negru, Iar ochii secați de lumină Caută cerul. Nu mai vreau trădare! E batjocura clipelor frumoase dăruite. Ca un pumnal mi-a rămas adânc întipărit Un gust de sărut risipit, Și doare prea tare, Căci la prima vedere Nu mai pot face nimic Să-ntorc o lacrimă ce-a căzut, Sau să umplu din nou o inimă cu soare. Doar să le-ngrop în durere.. Sau să devin lumină și liniște de suflet. Iar pentru asta îs prea risipit... Te-am pierdut! Iar tu nu-nțelegi! De fiecare dată când a durut prea tare Ai scurs din tine lumină.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate