plătit-am preț de carne și de sânge
când înghițeam tăceri înverșunate
trăiam în taina degetelor mute
ce legănau cuvinte torturate

râdeau când mă vedeau că-mi iau stiletul
și-l cercetau de vreo înșelăciune
mândria tagmei mă-ntărea anume
și fără spaime îmi purtam cuvântul

ceream din public arma și-aprobarea
și-n ochi vedeam doar mâna tremurată
cu lacrimă tivită e uitarea
visau să mă arunce-n ezitare

cu versul și metaforele arme
în traistă și-amintiri de om uitat
nu s-o sfârși Pământu-n drumul ăsta
de nu, din vise voi clădi alt sat