te-ai trezit ametistă și mirată
ciufulită și opală
cu mișcări lente de replay ai întins dreapta
să mă cauți lângă tine
din femininul tău neoglindit

veciunul de sus ascultă muzică din epoca de aur
să i se vindece Parchetul,
lumea iese la cumpărături,
se anunță invariabil o viață în gara noastră
provincială,
ea va intra
la linia palmei mele stângi,

ți-ai sprijinit bărbia în pumni, negăsindu-mă,
și ai început să citești:

vreau să dorm
să uit mersul pentru ca pașii mei să nu te numere
inegal,
vreau să dorm
să uit văzul, graiul, pipăitul
pentru ca ochii mei să nu facă graffiti
cu tine pe zidul chinezesc,
pentru ca să nu te scriu pe orice demisie
în alb, și aici sunt obiectiv, nu zâmbi,
e de ajuns că zâmbesc eu,
pentru ca atingându-te să nu urlu arghezian
lăsând amprentele tale pe orice icoană,
vreau să dorm
și să uit
și să știi
că ai fost judecată și pedepsită
la închisoare cu viața
în mine.

... tu ai oftat somnoroasă,în pijamalele mele,
plictisită de atâta patetism,
ți-ai strâns părul într-o vorbă nerostită,
și te-ai strecurat imediat în libertate
printr-un surâs.

un amic tocmai îmi spunea o glumă.