lumea ta e o pacoste într-o noapte cu vânt
ifose de identitate ce smulg beznei
limbul prăfuit și pietrele ascunse
în labirint confuz
convertiri la ciocolată și fursecuri
așteptând ploaia
ploaia ce trăiește din ce în ce mai puțin
în țări liniștite
atât de liniștite încât nu știi
încotro s-o iei

***

foșnetul de hârtie al fântânilor
sărbătorind moartea
să nu simți fierul
fierul ce-și întinde trupul
prin conclavuri secrete
risipind pământul nimănui
lumea

***

lumea în care izbești ca-ntro placentă
căutând prieten
e doar un velier în derivă
cu puntea ciugulită de vulturi
unde fiecare bea din sticla lui
invocând o taină de aproape
fără alt lest

***

te văd trăind pentru mine paradisul mitic
și altfel de zvonuri clătinându-mă
în plină zi

***