ar fi trebuit să rămânem goi de atunci
pe fiecare centimetru pătrat al epidermei
s-ar fi întipărit imaginea altei zile

trupul îmbătat de nuanțele nemăsurate ale înserărilor
devenise o cină unde prietenul nostru boticelli dezvelea pânza
cu o fecioară ce mistuise primăvara într-o promisiune a căinței
oricine ar fi putut admira aceasta simeză
care ne acoperea carnea de unde cobora obosit câte un străin

primul sărut adunase stângăciile
țigărilor fumate pe ascuns în adolescență
fumul invadându-ne plămânii cu lumină

tu eu și copacii

al doilea a fost un zar aruncat
printr-o atingere ungueformă a pielii
ziua icnea într-un zbieret de ciută cu ochi de prepeliță
sângele formase nouri
cernea o ploaie măruntă
din mine
din tine

întâia ceartă a rupt toate foile din jurnal
într-un zbieret de ciută sângele trimitea o ploaie
din mine
în tine

pe un bob de orez se poate imprima o carte
pe un trup ar putea încăpea poveștile celor pe care i-am iubit
în disperarea atingerii ai vrut să fii prima mea descălecare de țară
apoi am tremurat la fiecare cotlon cu istorii închise
undeva în timpan pași plecând ca un gong al geloziei
am privit merindele
nu aveam miros îmi pierdusem gustul
mestecam smerit clipocitul apei
în mine mirosea a stătut
într-o lungă penitență fără scăpare

nu peste mult timp ei ne vor admira hologramele răsucinde
și pătratul negru din piepturi
se vor întreba ce am făcut în acea zi
fiecare clipă spartă în sute de gesturi
la o masă ruptă în două o femeie și un bărbat
ronțăind lemnul putred al unei patimi înăbușite-n ei


atunci am mușcat din tine pentru prima oară
cu femeie de femeie mă spălai într-o continuă primenire a ființei
nu te rostogoleam în mine ci în câmpiile mele
iar creierul meu își umflase nările larg
alergam printre cuie sicrie și lanțuri
ne injectaserăm flăcări în carne încondeindu-ne
cu ceara din fagurii pruncilor care am fost

în noaptea aceea boticelli ne-a privit făcând dragoste
nu ne puteam abține pentru toți anii
în care firidele nu aveau nume
din corpul meu împletisem o cunună pentru creștetul tău
ar fi trebuit să rămânem goi
pe fiecare centimetru pătrat al epidermei
să rămână imaginea altei zile
trupul ni s-ar fi acoperit treptat de sori
de nuanțele nebănuite ale înserărilor