agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-02 | |
Umbra
Ai o umbră… Dar spune-mi sincer De câte ori te-ai gândit la rostul ei? Să fie ea doar un efect produs de lumină? Atunci de ce arată a întuneric? Umbra ta arată ca tine… dar nu e copia ta perfectă,nu-i așa? Te-ai gândit vreodată că poate chiar TU ești o umbră? Poate că și tu ești doar Umbra unui “TU” mai bun… Port mereu cu mine un desen, O schiță întunecată... O metaforă-ncurcată... O enigmă încuiată… Port mereu cu mine un desen… …o umbră, Umbra Mea. În fiecare noapte mă gândesc la ea… Când amurgul matia-și ivește Umbra mea la fereastră mă privește, NICIODATÃ nu mă părăsește NICIODATÃ nu se odihnește. Când adâncită-s în somnul cel ceresc Umbra-i soldatul care mă păzește ȘI îmi veghează visul nelumesc. Neobosită e în drumul ei, N-o poți opri oricât să vrei… Pe ea n-o sperie lumina, Nici Soarele n-o poate izgoni, nici Luna. Și stau și mă întreb neîncetat Din ce abis a evadat acest Desen ciudat pictat? Prin ce minune a alchimiei S-a născut această Fiică a nebuniei? Oare-n tărâmul incendiilor păgâne Să se fi născut acest Monstru fără nume? Sau sus pe bolta cerului risipit Să fi răsărit astă Pictură fără chip? Și-mi este atât de apropiat Încât nu doar o dată A făcut ce fac și eu Ci mereu De scriu, scrie și ea cu mine, De țip la ea, țipă și ea la mine, De strâng din pumn și-arată tot așa mania De râd își manifestă-ntocmai veselia De plâng, văd pe obrazul ei ai suferinței picuri, De-am oboist și nu mai pot, oftează din adâncuri. Dar într-o seară am întrebat-o Pentru întâia și ultima dată: - Suflare a-ntunericului și fiică a luminii De ce-ai venit? De ce nu pleci? De ce mă chinui? Dă-mi pace! Pleacă! Hai, nu pleci?! Și-atunci, în adâncul serii tomnatice și reci S-a petrecut minunea neuitată-n veci - Dar, vai, mă doare, miracolul e prea puternic Iar locul umbrei, văd bine acum, este statornic Căci începând să se desprindă De trupul ce-i sevise până-atuncea drept oglindă Umbra-mi provoacă o durere nebunească, O suferință ce urlă-n liniștea lumească. Simt cum suflarea-mi lunecă din trup, Cum oasele, unul câte unul, mi se rup Aud cum trupul începe să-mi trosnească. Cum mă impart în două lumi: una a aștrilor, alta drăcească. Și cu efortul ultimei suflări reci și murdare O strig: “Hei, umbră, întoarce-te, iertare!” Astfel sora mea geamănă se lipește iar de mine… De atunci mă întreb mereu Cine e EA? Cine sunt EU? Sunt eu EA? Este ea EU? © Doina Popescu 2006 Inspirată de citatul: "Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii" - Lucian Blaga
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate